Pe dreptul la locuire decentă se poate construi o întreagă viață trăită în demnitate pentru persoanele vulnerabile. Despre parcare știm că e bine să fie, dar că nu este un drept. Decizia primarului USRPLUS de a evacua familii pentru a face loc unei parcări este o decizie administrativă proastă și în contradicție cu angajamentele asumate de România în Uniunea Europeană.
În multe dintre cazurile de evacuare, autoritățile publice invocă degradarea clădirilor într-o retorică amestecată care, pe de o parte, învinovățește oamenii care locuiesc acolo și, pe de altă parte, exprimă empatie și condițiile de “nelocuit” din respectivele clădiri. Lipsesc, de fiecare dată, explicațiile cu privire la cum o clădire ajunge de nelocuit: supraglomerarea unor camere meschine cu familii numeroase, lipsa fondurilor acestor familii pentru a aduce îmbunătățiri locuințelor și responsabilitatea directă pe care autoritatea o are pentru menținerea imobilului, în calitate de proprietar, dar de care niciodată nu se achită.
Blocul de locuințe din Alba Iulia, pe care primarul USRPLUS îl dorește demolat pentru a face loc unei parcări, a avut cam același parcurs: majoritatea locuințelor (garsoniere confort 4) au fost alocate în regim de locuințe sociale. Din 2010, autoritățile publice au decis să nu mai prelungească aceste contracte, iar la final de 2017 oamenii care locuiau acolo cu chirii sociale au fost brutal evacuați. Conform unui raport al Centrului de Resurse Juridice, oamenilor li s-a cerut să părăsească imobilul în mai puțin de jumătate de oră, și asta sub amenințarea unor jandarmi veniți cu câini la evacuare (raportul este disponibil aici). Pentru această evacuare, CNCD, în ședința din 19 noiembrie 2018, a decis sancționarea instituției pentru discriminare. Toate au trecut, iar oamenii evacuați au fost nevoiți să găsească soluții de locuire pe cont propriu (unii dintre ei au fost nevoiți chiar să doarmă în stradă, în fața imobilului evacuat, neavând nicio altă opțiune).
Ce se întâmplă acum e că primarul dorește să finalizează treaba. Pentru demolarea construcției trebuie să exproprieze persoanele care dețini locuința în proprietate personală. Costul pe care l-ar primi oamenii este de maxim 6.000 de euro. Doar că atunci când expropriezi faci mai mult decât să cumperi un apartament. Iei siguranța unui om cu privire la locuire. 6.000 de euro este o sumă ridicolă raportat la prețul de achiziție al unei noi locuințe. Oamenii care ar urma să fie expropriați nu vor pierde 11 metri pătrați de “locuință insalubră”, vor pierde singura locuință pe care o au.
Ce credem noi că ar trebui să se întâmple cu acest bloc? Pentru că România are un deficit major de locuințe sociale (așa cum scrie în toate studiile care vizează sărăcia sau locuirea), toate autoritățile locale trebuie să păstreze aceste clădiri, să le îmbunătățească și să le reintroducă în circuitul public. Pentru a preveni evacuarea ultimelor șase persoane care locuiesc în blocul G2 din strada Arnsberg, zece organizații neguvernamentale am sesizat mai multe instituții relevante în domeniul vulnerabilității și al locuirii - Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Premierul (click aici pentru scrisoare). Am transmis o scrisoare și în atenția Primarului din Alba Iulia și a consilierilor locali (click aici).
Comunicat de presă:
În Alba Iulia, Primăria evacuează mai multe familii vulnerabile pentru a construi o parcare. Blocul ce urmează să fie evacuat și demolat este o clădire în care au existat locuințe sociale și locuințe proprietate personală. Începând cu anul 2010, Primăria a refuzat să prelungească contractele de închiriere ale acestor persoane vulnerabile și, în 2017, a evacuat toate familiile care nu aveau drept de proprietate în imobil (foștii chiriași în locuințele sociale), lăsând blocul să se degradeze. Acum, în 2022, dorește golirea completă a imobilului pentru a-l putea dărâma și pentru a construi o parcare supraetajată pe terenul imobilului.
Ultimele șase persoane rămase în bloc (din cei 26 de proprietari, în total) sunt acum în risc iminent de evacuare, în ciuda evidentei imposibilității de a achiziționa o altă locuință cu suma de aproximativ 6.000 de euro pe care o vor primi de la autoritățile publice locale. Soluția propusă de primar – relocarea în containere, cu chirie - contravine tuturor normelor internaționale care fac referire la relocări voluntare, cu acordul explicit al persoanelor, și a nevoii existenței unor alternative de locuire sigură (containerele sunt, în mod evident, structuri de locuire temporare și nu pot ține locul unei locuințe). În ultimii ani, Centrul de Resurse Juridice a documentat acest caz și a redactat un raport disponibil aici.
10 organizații neguvernamentale fac un apel public către USRPLUS, cerându-i acestui partid să solicite primarului din Alba Iulia să emită o nouă hotărâre prin care hotărârea de expropriere să fie revocată. Este paradoxal că partidul care a avut în coordonare PNRR, un plan care vizează, printre altele, tocmai proiecte care să conducă la diminuarea disparităților sociale din România, să îl aibă ca membru pe primarul care a decis că locurile de parcare sunt mai importante decât accesul la locuire decentă.
Considerăm că această decizie reprezintă o formă de violență directă împotriva grupurilor vulnerabile. Deși la nivel național se discută, în dezbateri publice, documente strategice care propun rezolvarea lipsei acute de locuințe sociale, majoritatea autorităților publice locale sunt complet dezinteresate de locuirea socială, în ciuda responsabilității directe pe care o au față de acest sector.
Recent, Guvernul României a dezbătut public Strategia Națională pentru Locuire 2022 – 2030. În document se menționează lipsa acută de locuințe sociale și nevoia de politici de sprijinire pentru îmbunătățirea condițiilor de locuire pentru persoanele vulnerabile. Decizia luată de primarul Municipiului Alba Iulia și de consilierii locali este în mod evident contrară soluțiilor identificate în această strategie.
Mai mult, tot anul acesta au fost dezbătute alte două documente elaborate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale - Politică Publică pentru Incluziunea Socială a Persoanelor fără Adăpost și Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2022 – 2027. Ambele documente vizează tocmai măsuri care să conducă la reducerea fenomenului de insecuritate a locuirii și la prevenirea fenomenului de locuire în stradă.
De asemenea, în iunie 2022, România și-a asumat Lisabon Declaration on the European Platform on Combating Homelessness, prin care statele europene s-au angajat să combată fenomenul locuirii în stradă. În documentul asumat de România, se menționează explicit: „evacuările trebuie să fie prevenite ori de câte ori este posibil și nimeni nu va fi evacuat fără asistență pentru o soluție de locuire decentă”. Mai mult, Comentariul General 4/1991 și Comentariul General 7/1997 al Comitetului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite critică aspru practicile de evacuare forțată și stipulează dreptul la locuire decentă și sigură. Or, soluțiile propuse de relocare nu reprezintă o formă sigură de locuire, neexistând un drept de proprietate asupra lor și fiind o formă de locuire tranzitorie. Prin decizia E/C. 12/ROU/Q/6 din 15.11.2021, România va trebui să raporteze către Organizația Națiunilor Unite măsurile luate pentru a respecta dreptul la locuire adecvată și prevenirea evacuărilor forțate.
Organizațiile semnatare avertizează public că, dacă acest imobil va fi evacuat și demolat, vor semnala acest caz în atenția Comitetului de Protecție Socială, de la nivelul Comisiei Europene, organismul ce monitorizează progresele făcute de statele membre în domeniul politicilor sociale, precum și către Comitetul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite. Considerăm că evacuarea unui bloc în care au existat locuințe sociale și demolarea acestuia în ciuda faptului că există proprietari care nu au alternativa unei locuințe decente și sigure, și asta pentru a construi locuri de parcare, contravine flagrant tuturor principiilor asumate de România prin documentele mai sus menționate, atât comunitare, cât și naționale.
Semnatari scrisoare:
ActiveWatch
E-Romnja - Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome
Asociația Rise OUT
Centrul pentru Inovare Publică
Centrul FILIA
Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire
Asociația Pe Stop
Asociația CIVICA
ARAS - Asociația Română Anti-SIDA