Locuirea fără forme legale este foarte scumpă. După majoritatea evacuărilor, oamenii lasă în urmă tot ce au pentru că nu au unde să și le depoziteze sau pentru că au fost scoși cu violență din imobil. Cu fiecare nouă formă de locuire, trebuie să o ia mereu de la capăt, începând cu cele mai mărunte lucruri din gospodărie. Am auzit deseori sintagma “o luăm mereu de la lingură”. Nici chiria în aceste locuințe nu este mică, raportat la veniturile lor și la condițiile de locuire. La aceste cheltuieli se adaugă și amenzile pe care le primesc pentru că locuiesc fără forme legale sau pentru că nu au contracte cu salubritatea (deși este imposibilă să facă aceste contracte pentru că nu pot face dovada rezidenței).
D. a trăit încă de la începutul anilor 90 în forme precare de locuire. A fost evacuată din baraca în care a locuit mai bine de 15 ani, pentru a se face locuri de parcare pe locul unde trăia o comunitate numeroasă. Acum este nevoită să locuiască în clădiri abandonate, fiind în mijlocul unui ciclu constant de evacuări. Pentru că nu are un loc în care să-și ducă bunurile între aceste evacuări, este nevoită de fiecare dată să amenajeze locul de la zero. Nici să facă rost de apă nu este o sarcină ușoară, fiind nevoită să aducă de la cișmele care nu sunt mereu în apropierea locuinței. Copiii ei s-au născut în această insecuritate și continuă să trăiască așa.