Sărăcia locativă

Protecția socială este un drept fundamental al omului, iar Constituția României prevede explicit acest drept. Pentru ca acest drept să fie respectat, Constituția prevede și obligativitatea autorităților publice „să ia măsuri pentru dezvoltarea economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent” (Art. 47).

Dreptul la locuință decentă este fundamental pentru un nivel de trai decent. Astfel că, în interpretarea noastră, dezvoltarea de politici publice pentru asigurarea accesului la locuințe sociale pentru persoanele vulnerabile este, înainte de orice, o obligație ce decurge din chiar Constituție.

Eșecul României este atât de mare la capitolul locuire, încât deține recorduri negative după recorduri negative în Uniunea Europeană la capitolul locuire. România este țara cu cel mai mare procent persoane care locuiesc în locuințe proprietate personală, 96,4%, dar România este și țara în care există cel mai mare număr de locuințe supra-aglomerate – 45,1%. Aici este evidentă nevoia de sprijin în locuire – cei 45,1% sunt persoane care sunt nevoite să locuiască în locuințe subdimensionate, raportate la nevoile lor, pentru că nu își permit costurile de achiziție sau închiriere de pe piața liberă.

Tot România deține recordul în Uniunea Europeană și în ceea ce privește numărul de persoane care locuiesc în condiții de deprivare severă de locuire. 14,3% dintre români locuiesc în condiții de deprivare severă, asta în timp ce, la nivelul Uniunii Europene, 4,3% din populație locuiește în aceste condiții.

România este totuși un stat harnic la adoptat tot felul de documente strategice, care anunță cu fast asumarea a tot felul de documente internaționale care vizează reducerea sărăciei. Cu toate acestea, implementarea acestor documente nu a fost niciodată o prioritate a statului român, nici la nivel central și cu atât mai puțin la nivel local.

Spre exemplu, Agenda 2030, document asumat de România în 2015, are drept prim obiectiv: fără sărăcie – eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context. În paralel, Pilonul European al Drepturilor Sociale prevede explicit accesul persoanelor vulnerabile la locuințe sociale și la asistență socială și protecție adecvată împotriva evacuărilor forțate.

Există, deci, consens instituțional internațional cu privire la legăturile dintre acces la locuire decentă și reducerea sărăciei. În ciuda acestui consens și a ritmului de ratificare a strategiilor care vizează politici de locuire, România a fost și rămâne statul european cu cele mai precare politici publice în domeniul locuirii.