Ministerul Muncii și Protecției Sociale: Propunerea de politică publică dedicată persoanelor fără adăpost

Anul acesta, la nivel Guvernamental, s-a lucrat la multe politici publice și strategii care încearcă să răspundă nevoilor persoane afectate de sărăcie locativă. Aceste documente publice vin ca urmare a asumării României a unor documente strategice, aderarea la Platforma Europeană pentru Combaterea Fenomenului Persoanelor fără Adăpost, sau a angajamentelor luate la depunerea Planului Național pentru Reziliență și Redresare.

Propunerea de politică publică pentru persoanele fără adăpost este un document redactat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pus în dezbatere publică în luna martie, 2022. Propunerea de politică publică a fost prevăzută ca activitate în cadrul unui proiect finanțat prin POCA “FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea persoanelor fără adăpost și a impactului servicilor sociale existente asupra calității vieții acestora”.

ActiveWatch, Parada, Pe Stop, ARAS - Asociația Română Anti Sida, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Quantic și Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire au formulat și transmis un punct de vedere cu privire la politica publică propusă. Puteți citi aici documentul integral.

Principalele probleme pe care le-am identificat în cadrul propunerii:

1. Nu există referiri/propuneri de acțiuni pentru copii aflați în situația de locuire precară/în stradă. Studiul de fundamentare al propunerii a identificat în situația de locuire precară doar persoane cu vârsta de peste 16 ani. Or, organizațiile non-guvernamentale care lucrează în stradă au avertizat în repetate rânduri că există mulți copii nevoiți să locuiască în condiții complet improprii din cauza sărăciei;

2. Nu este prevăzută extinderea serviciilor medicale. Mai mult, nu sunt prevăzute nici servicii medicale care să sprijine persoanele cu adicții. Așteptarea ca serviciile sociale dedicate persoanelor fără adăpost să fie unele de succes este complet nerealistă, în condițiile în care sănătatea acestor oameni rămâne una precară;

3. În fundamentarea politicii publice nu a fost făcută o analiză calitativă a serviciilor sociale oferite în cadrul adăposturilor de noapte dedicate persoanelor fără adăpost;

Printre propunerile făcute de noi, s-au numărat:

1. Simplificarea sistemului de emitere a cărților de identitate pentru persoanele care nu pot face dovada unui domiciliu. Dreptul de a avea acte de identitate, deci acces la servicii sociale, nu trebuie să fie atât de greu de accesat de către persoanele fără adăpost;

2. Angajarea cu forme legale este evitată de către persoanele fără adăpost din cauza amenzilor primite. Odată angajată cu carte de muncă, persoana fără adăpost va avea poprire pentru achitarea respectivelor amenzi. Pentru a încuraja fenomenul angajării, am propus introducerea amnistiei fiscale pentru aceste persoane, mai ales că majoritatea amenzilor documentate de noi sunt generate de evenimente aproape inerente locuitului precar și vulnerabilității;

3. Introducerea unei modificări legislative prin care autoritățile locale să fie obligate să extindă stocul de locuințe sociale/anual. În acest moment toate documentele publice indică existența unui stoc de locuințe publice sociale extrem de mic raportat la nevoile din comunitățile locale;

Înființarea unor servicii sociale de tip locuință protejate, adaptate pentru nevoile persoanelor fără adăpost, sau housing first pentru a asigura tranziția în bune condiții din stradă la o viață independentă.