Parte din persoanele vulnerabile se află, de multe ori, în afara pieței muncii formale. Lucrul acesta se întâmplă din mai multe motive. Uneori angajatorul nu vrea să facă forme legale, simțind că persoana nu își poate apăra drepturile și, deci, alegând varianta mai profitabilă în care nu trebuie să plătească taxe. Alteori oameni au în gospodărie copii pe care nu îi pot lăsa singuri, iar în lipsa unor creșe, sunt nevoiți să muncească cu ziua, în acele momente în care au cu cine lăsa copiii în siguranță. Sau au amenzi pe care le-au luat pentru diferite “fapte antisociale”.
“Faptele antisociale” sunt, de cele mai multe ori, încadrate la încălcări ale Legii 61/1991 privind ordinea publică. Ordinea publică, în România, este încălcată inclusiv dacă se face apel la mila publică. De-a lungul anilor am auzit de zeci de ori de la oameni că au “sute de milioane” amenzi pe care nu le pot plăti. Iar angajarea cu un contract de muncă înseamnă poprire a unui salariu, cel mai adesea, minim pe economie. Oamenii aleg să primească banii pe toată munca și să nu plătească pentru ceea ce ei consideră o nedreptate. Am întâlnit tineri care ieșiseră din sistemul de protecție de doar câțiva ani, care nu aveau o locuință, care au fost nevoiți să apeleze la mila publică pentru a supraviețui. Parte dintre aceștia aveau amenzi. Am întâlnit persoane care trăiau din colectatul PET-urilor, amendate pentru că au adus pagube autorităților publice locale pentru că le-au “sustras” deșeuri ce pot fi valorificate. Sau persoane care au fost amendate pentru că vindeau buchețele de flori la semafor. Mii de lei, uneori peste 10.000 de lei amenzi neachitate pentru că chibzuiala zilnică nu lăsa loc de pus bani deoparte pentru aceste amenzi.
Nu am știut care este dimensiunea fenomenului până când Poliția Locală a Municipiului București nu a publicat Planul de Ordine și siguranță publică pe 2022. Documentul face o sinteză a activității Poliției Locale a Municipiului București pe anul trecut. Pentru infracțiunile de tulburare a ordinii publice, avem următoarele categorii:
Peste 75% din contravențiile din această categorie sunt date persoanelor vulnerabile. Această categorie este, în mod evident, formată din persoane vulnerabile pentru care răspunsul autorităților publice locale ar trebui să fie, înainte de orice, via asistența socială. Dar Primăria Municipiului București a ales să gestioneze fenomenul cu chitanțierul. Aproape 5.000 de amenzi, într-un an, date unui grup vulnerabil este impresionant. Și asta doar la nivelul Poliției Municipiului București, fără să punem la socoteală și celelalte șase poliții locale din București.
Amendarea persoanelor vulnerabile, discursul în care sunt acuzați că nu vor să muncească, nu vor servicii sociale sau nu știu decât să ceară la adresa acestor oameni poartă numele de incriminare a sărăciei. Vulnerabilitatea trebuie pusă întotdeauna un context. Trebuie să vedem cum anume oamenii afectați de sărăcie profundă ajung să trăiască din PET-uri sau din vânzarea de mici nimicuri la semafoare. Orice amendă dată acestor oameni, de fapt, îndepărtează încă un pic persoana amendată de ceea ce veți găsi prin textele de lege ca fiind integrare socio-economică. Pentru că fiecare amendă face și mai greoi procesul de angajare, procesul de accesare a beneficiilor sociale, procesul prin care persoanele vulnerabile au încredere în instituțiile statului, acelea care ar trebui să-i sprijine, nu să-i vâneze.
Iar aceste lucruri le putem face cu oameni pregătiți în domeniul asistenței sociale, nicidecum cu polițiști care nu văd vulnerabilitatea. Pentru că un polițist este antrenat să vadă contravenția.