top of page

Instituțiile publice, care ar trebui să ofere siguranță, sunt, de fapt, unul dintre principalele motive de teamă pentru persoanele afectate de sărăcie

Locuirea precară nu este doar despre lipsa apei sau a căldurii. Nu este doar despre frig și mucegai. Este despre ceva mult mai profund - frică. Veniturile reduse ale persoanelor pe care Parada le sprijină conduc la locuire nesigură și, deci, la temerea că copii vor fi instituționalizați din cauza condițiilor de locuire improprii. Instituțiile publice, care ar trebui să sprijine familiile cu venituri mici pentru a-și crește copiii în siguranță, sunt, de fapt, unul dintre principalele motive de teamă pentru persoanele afectate de sărăcie. 


M. este o mamă singură, fost copil instituționalizat, persoană cu dizabilități. După 18 ani în grija statului (perioadă din care își amintește despre “bătăile” primite), a fost lăsată să se descurce singură. O perioadă a lucrat, însă apariția copiilor a făcut imposibil orice alt loc de muncă. La scurt timp după a doua fetiță, soțul a murit și a rămas singurul adult din gospodărie. Acum, deși îngrijește copiii cu responsabilitate și iubire, se teme ca aceștia să nu repete povestea ei - să ajungă să fie preluați în sistemul public, departe de ea. Locuința ei este într-o zonă de locuire informală, cu acces greoi la apă și cu insecuritatea că se poate descurca cu cheltuielile sau că nu va fi dată afară de proprietar. 




Mulțumim echipei Asociației Vira pentru ajutorul în realizarea materialelor video. 

Comments


bottom of page